Cand anormalul devine normal
Posted on April 15, 2010, under Viata de zi cu zi.
Cea mai buna motivare pe care o poti avea atunci cand ti se intampla ceva nasol si ce nu ti se mai intamplase pana in acel moment, este sa te gandesti ca totusi, asemenea chestii se intampla zilnic, numai ca nu ti s-a intamplat si tie pana in acel moment. Pentru asta exista oameni care sunt platiti sa ajute lumea in acel moment deci pentru ei o mana rupta, o malformare, un accident este ceva din care isi castiga painea fiind si motivul pentru care ei nu au nici pe departe o reactie identica cu a ta sau chiar nicio reactie. Cel mai simplu sa intelegi un om este sa te pui in locul lui.
32vsIvsPed
Vreau sa spun ca ii invidiez extrem de mult pe cei care sunt in aceeasi scoala din clasa I, nu au niciun regret, niciun dor de o veche scoala, nimic. Eventual de colegii care nu au mai ramas in aceeasi scoala sau chiar clasa. Stiu ca desi in acest moment pare ca sunteti cei mai buni prieteni dar dupa un an in care nu mai sunteti colegi, doar ne mai sunam de sarbatori, ne salutam la semafor. Asta-i a doua oara cand schimb scoala din diferite motive, toate proaste. De fiecare data am regretat si inca mai regret, se simte naspa cand mai treci pe acolo. In clasa 1 si a 2a am stat in craiovita unde eram in scoala 32. Dupa a urmat carol unde normal ca incepuse sa-mi placa iar acum pedagogic.
Din plictiseala saream din profil in profil pe hi5 si ma oprii la unu unde o fata imi parea cunoscuta, una pe care nu o mai vazusem de cel putin 8 ani. Atunci vorbeam despre Louie si Piratul Jack cel prost. Cea din dreapta este verisoara ei de care imi placea in acele doua clase, chiar si la gradinita desi aveam sali diferite. Pun pariu ca cei de care vorbesc eu nu-si mai aduc aminte o boaba din ce-mi aduc eu aminte, uneori mi se pare jenant sa ai o asa memorie de elefant.
Probabil cel mai mult regret blocul din craiovita unde aveam cu cine sta afara. Aici daca ies afara se intampla sa raman fara geaca si caciula pe mine. Nu conteaza ca cei cu care pierdeam vremea pe afara in fata blocului au ajuns toti cocalari prosti de nerecunoscut.
Hai sa vedem, cine citeste asta cap-coada?
Intai faci, apoi gandesti
Chiar daca vorba era invers in unele cazuri este bine sa gandesti asa. Multi se gandesc inainte sa faca ceva ce isi doresc si inainte de a face, se gandesc la consecinte, spun ca o sa faca ceea ce vor sa faca, amana cu cateva minute, ore, zile si dupa o lasa balta caz in care nu mai suport persoana respectiva. Mereu mi-a placut sa fac si dupa sa ma gandesc la conescinte, in majoritatea cazurilor reusind sa fac ceea ce vroiam destul de usor si fara consecinte. Cum ziceam, fa-i ceea ce vrei sa faci si apoi te gandesti si la consecinte. Stiu cat de aiurea suna, si exista unele cazuri extreme in care chiar nu merge, depinde daca poti sa-ti dai seama cand are rost sa faci asa si cand nu.
Gandeste-te
Gandeste-te ca daca acum abi astepti sa treaca o saptamana de scoala, un an scolar si tot asa, dupa clasa a 12-a cand termini cu tot asa cum visai tu, ai da orice macar pentru o zi ca cele in care abi asteptai sa treaca din cauza ca dadeai o lucrare sau trebuia sa te asculte.
Gandeste-te ca daca ti-e prea frig, altii nici macar caldura aia nu o au. Gandeste-te ca daca intr-o zi trebuie sa mananci ceva ce nu-ti place… da, ai ghicit, altii nu mananca de loc in ziua aia.
Vorbe parintesti care daca acum nu ti se par adevarate, peste ceva timp tot vor incepe sa se adevereasca din ce in ce mai mult.
Fiecare la randu’ lui
Fiecare la randul lui a fost mic sau mai bine zis la liceu si este perioada din care are cele mai frumoase amintiri. Acele amintiri poti zice ca ti le faci si in timpul orelor la care ar trebuii sa fi insa o absenta nu omoara pe nimeni. Ce vroiam eu sa zic este cum reactioneaza profesorii cand isi dau seama ca ai chiulit de la ora lor, chiar daca ti-au pus absenta si esti pedepsit cu ascultare si nota mica. Aceta mi se pare cel mai tampit motiv sa dai nota mica unui elev.
Alt lucru care ma enerveaza este atunci cand un adult uita ca si el a fost odata in liceu. Nu conteaza daca a facut asa sau a vrut sa faca, una din acestea doua sigur s-a intamplat. Cand faci un lucru aparent iesit din tipare dar pentru acea varsta fiind total normal, toata lumea se desprinde de sol si incepe sa alerge pe pereti si tavane in cazurile nasoale.
P.S. da, incerc sa ma apuc de blog
untitled
Posted on March 13, 2010, under Viata de zi cu zi.
Nu stiui ce titlu sa pun pentru ca nu stiu nici ce o sa scriu in continuare. Da, inca mai am chef de blogul personal, pot spune ca am si timp dar nu prea am ce sa discut aici, sau nu imi dau eu seama ca am. Inainte gaseam un motiv din orice sa scriu aici, probabil pentru ca era si singurul blog unde scriam si il pieptanam in fiecare zi.
La scoala au inceput sa se construiasca bisericutele si de acum vad cum vor arata cand vor fi terminate. Unii pur si simplu sunt prosti crezand ca ei sunt destepti si restu’ prosti. A inceput si sezonul lucrarilor care poate e mai nasol decat cel al tezelor. Nu ai decat vreo 4 teze si dupa fiecare teza poti sa pleci de la scoala intr-o raza de vreo 2 – 3 zile cu motivatia ca ai de invat sau ca esti obosit dupa teze.
Pentru cei curiosi despre cum sta treaba in liceul asta, aici cand chiuleste toata clasa defapt nu chiuleste, te invoiesti, mai ales daca e ziua cuiva, ultimele 2 – 3 ore nu se mai fac. In cazul sarbatorilor nu se fac deloc ore ca ne ducem sa sarbatorim, sau cel putin asa trebuie.
A inceput sa fie prea monoton. Si la matematica, si in rest. Concertele hip hop sunt din ce in ce mai rare iar pana la jumatatea anului mai mult de 2 concerte nu cred ca vor mai fi.
Am mai facut un blog anti social cu radio, filmari de la concerte si tot ce mai trebuie. Primaviarna fericita!
Jmecher cu valoare
Posted on March 3, 2010, under Intamplari, Pitzipoance.
Era un timp in care inghiteam tot, indiferent daca imi dai cu bricheta in cap, ma bati, scuipi si stingi tigarea in clavicula (6 ca tovarasi). Nu am spus nici acasa da urmele erau prea evidente insa totusi am insistat sa nu o mai facem pe vremuri cu telefoane intre parinti etc. Cum ziceam, am inghitit. Dupa jumatate de an, dau din nou de fata ta, de data asta nu mai pot inghite si normal ca arunc si eu o injuratura inca una si inca una, pentru ca nu mai sunt sau nu mai vreau sa fiu ca in vara trecuta, pur si simplu sugi pula. Dupa toate cele, tu te oftici si il pui pe taicatu sa o sune pe maicamea, dupa care eu am avut de suferit cat timp tu ai fost felicitat pentru ce ai facut.
Volei si restu’
Azi fusai prima oara la volei, un sport care nu mi-a placut si nici nu prea imi place, dar decat deloc, macar atat. Blogul a ramas uitat de lume, inclusiv de mine. Defapt n-am uitat, doar ca pur si simplu n-am ce scrie, am inceput sa duc o viata prea monotona. Mai mult scriu pentru mine, e misto sa iti citest blogul cu un an in urma sau cu o anumita perioada in urma.
Asteptam concertul Guess Who si Spike la care unii zic ca intram fara probleme iar altii ca n-avem sanse, eu nu zic nimic, ma duc acolo si raman indiferent daca ne primeste sau nu, poti face o gramada de lucruri cu 15 / 20 de lei de caciula.
Akon – Oh Africa
Posted on February 3, 2010, under Videoclipuri.
Nu credeam ca o sa ajung sa-mi mai placa ceva de la Akon insa nu stiu de ce, sunt innebunit dupa melodiile despre Africa, cu Africa sau cel mai mult, melodiile cantate de africani. In clipul asta au luat pe cineva din fiecre colt al lumii inclusiv o romanca caruia ii ziceau Lys. Banii stransi de aceasta melodie vor fi donati catre Haiti Africa. Cica Akon este singurul artist negru mandru de locul de unde provine. (more…)
Haiti vs New Orleans
Posted on January 31, 2010, under Intamplari.
Situatia asta e gen sa-ti lasi fratii balta la greu ca sa futi o tarfa buna, aceasta fiind Haiti. Acum ceva timp, uraganul Katrina (23 – 30 august 2005) a lovit orasul New Orleans facand pagube destul de mari. Acum americanii doneaza toti banii pentru Haiti, ca e pe trend, au uitat de ce s-a intamplat in New Orleans, si cum majoritatea oamenilor isi pun intrebarea, oare cei din Haiti or fi donat pentru New Orleans? Cica toti fara case si familii au primit cate $2,000 oare le-au pana in 2010? La fel si din partea romanilor, cam cati oameni din Haiti ar fi donat pentru noi?
